Înțelegerea rețelelor de calculatoare necesită anumite cunoștințe de bază. Acest articol stabilește elementele de bază pentru a vă ajuta pe drum.
Pași
Pasul 1. Înțelegeți din ce constă o rețea de calculatoare
Este un set de dispozitive hardware conectate împreună, fie fizic, fie logic pentru a le permite să facă schimb de informații. Primele rețele au fost rețele de partajare a timpului care foloseau mainframe și terminale atașate. Astfel de medii au fost implementate atât de Arhitectura de rețea de sistem (SNA), cât și de arhitectura de rețea digitală IBM.
Pasul 2. Aflați despre rețelele LAN
- Rețelele locale (LAN) au evoluat în jurul revoluției PC. LAN-urile au permis mai multor utilizatori dintr-o zonă geografică relativ mică să facă schimb de fișiere și mesaje, precum și să acceseze resurse partajate, cum ar fi servere de fișiere și imprimante.
- Rețelele extinse (WAN) interconectează rețelele LAN cu utilizatorii dispersați geografic pentru a crea conectivitate. Unele dintre tehnologiile utilizate pentru conectarea rețelelor LAN includ T1, T3, ATM, ISDN, ADSL, Frame Relay, legături radio și altele. Noi metode de conectare a rețelelor LAN dispersate apar în fiecare zi.
- Rețelele LAN de mare viteză și inter-rețelele comutate sunt utilizate pe scară largă, în mare parte deoarece funcționează la viteze foarte mari și acceptă aplicații cu lățime de bandă mare precum multimedia și videoconferința.
Pasul 3. Aflați despre diferitele avantaje ale rețelelor de calculatoare
Acestea pot fi clasificate ca conectivitate și partajare a resurselor. Conectivitatea permite utilizatorilor să comunice între ei mai eficient. Partajarea resurselor hardware și software permite o mai bună utilizare a acestor resurse, cum ar fi o imprimantă color.
Pasul 4. Luați în considerare dezavantajele
La fel ca orice alt instrument, rețelele au propriul lor set de dezavantaje, cum ar fi atacurile virale și spamul, adăugate la cheltuielile hardware, software și de gestionare pentru a crea și întreține rețeaua.
Pasul 5. Aflați despre modelele de rețea
- Modelul OSI - Modelele de rețea ne ajută să înțelegem diferite funcții ale componentelor care ne oferă serviciul de rețea. Modelul de referință pentru interconectarea sistemului deschis este unul dintre aceste modele. Modelul OSI descrie modul în care informațiile dintr-o aplicație software dintr-un computer se deplasează printr-un mediu de rețea într-o aplicație software din alt computer. Modelul de referință OSI este un model conceptual compus din șapte straturi, fiecare specificând anumite funcții de rețea.
- Stratul 7 - Stratul aplicației: stratul aplicației este stratul OSI cel mai apropiat de utilizatorul final, ceea ce înseamnă că atât stratul aplicației OSI cât și utilizatorul interacționează direct cu aplicația software. Acest strat interacționează cu aplicațiile software care implementează o componentă de comunicare. Astfel de programe de aplicații nu intră în sfera modelului OSI. Funcțiile stratului de aplicație includ de obicei identificarea partenerilor de comunicare, determinarea disponibilității resurselor și sincronizarea comunicării. Exemple de implementări ale stratului de aplicație includ Telnet, Hypertext Transfer Protocol (HTTP), File Transfer Protocol (FTP), NFS și Simple Mail Transfer Protocol (SMTP).
- Stratul 6 - Stratul de prezentare: stratul de prezentare oferă o varietate de funcții de codificare și conversie care sunt aplicate datelor stratului de aplicație. Aceste funcții asigură că informațiile trimise din stratul de aplicație al unui sistem ar putea fi citite de stratul de aplicație al altui sistem. Unele exemple de scheme de conversie și codificare a stratului de prezentare includ formate comune de reprezentare a datelor, conversia formatelor de reprezentare a caracterelor, scheme comune de compresie a datelor și scheme comune de criptare a datelor, de exemplu, reprezentarea externă a datelor (XDR) utilizată de sistemul de fișiere de rețea (NFS).
- Stratul 5 - Stratul de sesiune: Stratul de sesiune stabilește, gestionează și termină sesiunile de comunicare. Sesiunile de comunicare constau din solicitări de servicii și răspunsuri la servicii care apar între aplicații situate pe diferite dispozitive de rețea. Aceste cereri și răspunsuri sunt coordonate de protocoale implementate la nivelul sesiunii. Exemple de protocoale de nivel sesiune includ NetBIOS, PPTP, RPC și SSH etc.
- Stratul 4 - Stratul de transport: stratul de transport acceptă date din stratul de sesiune și segmentează datele pentru transportul prin rețea. În general, stratul de transport este responsabil pentru asigurarea faptului că datele sunt livrate fără erori și în ordinea corespunzătoare. Controlul debitului are loc în general la stratul de transport. Protocolul de control al transmisiei (TCP) și User Datagram Protocol (UDP) sunt protocoale populare de nivel de transport.
- Stratul 3 - Stratul de rețea: stratul de rețea definește adresa de rețea, care diferă de adresa MAC. Unele implementări ale stratului de rețea, cum ar fi Protocolul de Internet (IP), definesc adresele de rețea într-un mod în care selecția rutei poate fi determinată sistematic prin compararea adresei de rețea sursă cu adresa de rețea de destinație și aplicarea măștii de subrețea. Deoarece acest strat definește aspectul logic al rețelei, routerele pot utiliza acest strat pentru a determina cum să redirecționeze pachetele. Din această cauză, o mare parte din lucrările de proiectare și configurare pentru inter-rețele se întâmplă la nivelul 3, stratul de rețea. Protocolul Internet (IP) și protocoalele conexe precum ICMP, BGP etc. sunt protocoale de nivel 3 utilizate în mod obișnuit.
- Stratul 2 - Strat de legătură de date: stratul de legătură de date oferă un tranzit fiabil de date printr-o legătură de rețea fizică. Specificații diferite ale stratului de legătură de date definesc diferite caracteristici ale rețelei și protocolului, inclusiv adresarea fizică, topologia rețelei, notificarea erorilor, secvențierea cadrelor și controlul fluxului. Adresarea fizică (spre deosebire de adresarea de rețea) definește modul în care dispozitivele sunt adresate la nivelul stratului de legătură de date. Modul de transfer asincron (ATM) și Protocolul de la punct la punct (PPP) sunt exemple obișnuite de protocoale de nivel 2.
- Stratul 1 - Stratul fizic: stratul fizic definește specificațiile electrice, mecanice, procedurale și funcționale pentru activarea, menținerea și dezactivarea legăturii fizice dintre sistemele de rețea comunicante. Specificațiile stratului fizic definesc caracteristici precum nivelurile de tensiune, calendarul modificărilor de tensiune, ratele de date fizice, distanțele maxime de transmisie și conectorii fizici. Protocoalele populare de straturi fizice includ RS232, X.21, Firewire și SONET.
Pasul 6. Înțelegeți caracteristicile straturilor OSI
Cele șapte straturi ale modelului de referință OSI pot fi împărțite în două categorii: straturile superioare și straturile inferioare.
- Straturile superioare ale modelului OSI se ocupă de problemele aplicației și, în general, sunt implementate numai în software. Cel mai înalt strat, stratul aplicației, este cel mai apropiat de utilizatorul final. Atât utilizatorii, cât și procesele de nivel ale aplicației interacționează cu aplicațiile software care conțin o componentă de comunicații. Termenul strat superior este uneori folosit pentru a se referi la orice strat deasupra unui alt strat din modelul OSI.
- Straturile inferioare ale modelului OSI gestionează problemele legate de transportul datelor. Stratul fizic și stratul de legătură de date sunt implementate parțial în hardware și software. Stratul inferior, stratul fizic, este cel mai apropiat de mediul fizic de rețea (cablarea rețelei, de exemplu) și este responsabil pentru plasarea efectivă a informațiilor pe mediu.
Pasul 7. Înțelegeți interacțiunea dintre straturile de model OSI
Un strat dat din modelul OSI comunică, în general, cu alte trei straturi OSI: stratul direct deasupra acestuia, stratul direct sub acesta și stratul său peer în alte sisteme informatice din rețea. Stratul de legătură de date din sistemul A, de exemplu, comunică cu stratul de rețea al sistemului A, stratul fizic al sistemului A și stratul de legătură de date din sistemul B.
Pasul 8. Înțelegeți serviciile OSI Layer
Un strat OSI comunică cu un alt strat pentru a utiliza serviciile furnizate de al doilea strat. Serviciile furnizate de straturile adiacente ajută un anumit strat OSI să comunice cu stratul său peer în alte sisteme de calculatoare. Trei elemente de bază sunt implicate în serviciile de nivel: utilizatorul serviciului, furnizorul de servicii și punctul de acces la servicii (SAP). În acest context, utilizatorul serviciului este stratul OSI care solicită servicii de la un strat OSI adiacent. Furnizorul de servicii este stratul OSI care oferă servicii utilizatorilor de servicii. Straturile OSI pot oferi servicii mai multor utilizatori de servicii. SAP este o locație conceptuală în care un strat OSI poate solicita serviciile unui alt strat OSI.
